Ivaaan Turbinca (de Rusu)

Seria de povesti “24 – despre Andreescu” continua cu istorisirea lu Rusu.

Iata-ma ajuns si in postura de povestitor, desi nu credeam, uite ca am ocazia sa aplic stilul “Ion Creanga”…bine nu chiar, o sa fie doar un remake al zilelor noastre.
A fost odata ca-n povesti a fost ca niciodata…nu nu nu merge…de la inceput.
A fost odata ca-n liceu, a fost de neuitat cand eram noi baieti holtei si fara faze-n cap.

Acuma ca mi-am facut introducerea asa misto si super cool, voi continua cu povestea in stilul old school, pentru ca altfel nu merge. Tin minte ca eram in clasa a 11-a si era intr-o zi de miercuri si eram la scoala, evident. Am avut o zi plina de invataturi si plictiseala, adica matematica, engleza, franceza, fizica, romana (plictiseala). Dupa ce s-a terminat ora de romana, urma ora de economie cu doamna profesoara Ivan. Ora era de la 13-14 si nimeni nu mai avea chef de nimic, nu ca ar fi avut pana atunci dar, ca sa fac momentul mai important, era si ultima oara si nah sincer nu interesa pe nimeni economia la momentul ala.

Eram toti in pauza imprastiati prin liceu si tin minte ca eram eu si cu miezu’ sarbatorit, adica Andreescu, pe hol si aveam o poveste destul de interesanta, mai degraba purtam o discutie din ciclu “cum se spune corect?, da’ nu conteaza ca oricum zic cum vreau”. Aceasta discutie a pornit de la faptul ca la ora de romana am studiat “Limba si comunicare”, si sa revin la momentul cand eram noi doi pe hol…se pune intrebarea pe care nici pana in ziua de azi nu am lamurit-o noi doi.

Il intreb pe Andrei:
“Mai baiatule, cum se spune corect? Ivan Turbinca…sau…Ivaaaaan Turbinca?” Bineinteles totul a venit de la faza ca aveam economie. Si a inceput dezbaterea:
-E Ivan Turbinca!
-Nu, ca e Ivaan Turbinca!
-Nu este adevarat, e Ivaaan Turbinca!
-Nici ca te puteai insela mai tare…este Ivaaaan Turbinca!
Asadar, toata dezbatarea noastra (bineinteles, in contradictoriu) era intemeiata pe accentul ala lung si care trebuia efectuat cu limba in pozitie perfecta, adica sa nu se miste cand iti misti maxilarul sa rotunjesti cuvantul si sa prinda glas..un fel de “o distorsiune a ..un degajament…al..unei constructii de…intr-o apa”

Si, bineinteles ca facand noi toata treaba asta, vad cum se indreapta inspre noi doamna profesoara Ivan la ora de economie, normal. Eu eram cu fata spre dansa si o vedeam cum vine. Andreescu nu, pt ca el era cu spatele si atunci s-a gandit el sa puna piciorul in prag si sa stabileasca corectitudinea pronuntarii cum n-a vazut Ion Creanga si neam de neamul lui sau Academia Romana in intreaga sa existenta:

- Mah Rusule..corect se zice nu Ivan Turbinca ci Ivaaaaan Turbinca! Si bineinteles ca se intampla ca in filmele cu prosti: doamna profesoara era in spatele nostru si a auzit, daca nu intrega conversatie, macar jumatate, pt ca noi eram prea concentrati sa gasim sensul corect si pronuntarea sa nu cumva sa o dezamagim pe doamna profesoara de romana (nu dau nume pt ca poate mi se aduc atingeri si acuze referitaore la drepturi de autori si folosirea fara drept a numelor si implicatii si misculatii).

Doamna profesoara, la auzul acestei discutii, nu a fost prea incantata…de noi, asa ..dar eu spun ca e bine ca am reusit sa lamurim o problema existentiala, caci altfel nu stiu cum mai dormeam noaptea si pe aceasta cale as vrea sa ii multumesc mult lui Andrei ca de atunci au trecut 6 ani si dorm destul de bine noaptea (glumesc).