Doi fetzi coboara un munte (de Cekov)

Acum un an si ceva, Alexandra mi-a aranjat un film cu prietenii mei, care imi faceau dedicatii (fara numar) pentru ziua mea. A fost foarte tare, pentru ca eram departe de ei si asta a fost cel mai bun mod sa-i am atunci langa mine. Filmul l-am pus la momentul respectiv aici. Anul acesta insa, pe 24 iulie, cand am facut 24 de ani, am primit ceva si mai mishto: o carte intitulata sugestiv “24 – despre Andrei Andreescu”, o editie “culeasa cu grija si dragoste” (tot de Alexandra bineinteles) in care aceeasi prieteni din film si inca vreo 2-3 ca sa dea la numar, imi scriau 24 de povesti.

Volumul e acum cel mai de pret lucru din biblioteca, dar nu vreau sa-l tin doar pentru mine. Asa ca m-am gandit sa spun mai departe povestile, de fapt, doar pe alea decente, ca cine stie ce angajator mai da search pe google inainte sa ma cheme la interviu (asta asa ca tot imi caut de lucru acuma). Incep cu Doi fetzi coboara un munte de Cekov, pentru ca e mai scurta un pic si nu am varianta soft a povestii, ceea ce inseamna ca trebuie sa o retastez. As fi putut sa astept pana maine si sa le cer pe mail, dar la toti ni-i greu. Sa-ncepem!


S-a nimerit ca intr-un weekend, cand era deja finalul sezonului de iarna, sa fim acasa. Eu cred ca eram in vacanta aia intre semestre, iar Andreescu venise din Anglia ca avea ceva treburi de rezolvat. Asa ca ne-am gandit sa mai dam o ultima tura pe partie, ca ninsese destul de mult in perioada aia. Ne-am luat tot ce ne trebuia de munte si in cele din urma am urcat cu telescaunul. Aveam fiecare un rucsac, Andrei avea si placa cu el. Desi nu mai erau multi turisti in Straja, majoritatea teleskiurilor mergeau. Eu am inchiriat niste schiuri si ne-am urcat pe partie.

In prima zi vremea a fost frumoasa si ne-am dat in voie pe 5 si pe Canal, pana spre seara cand ne-am dus sa mancam si noi ceva la Montana si sa ne uitam la meci (mi se pare ca juca Steaua, dar nu imi mai amintesc cu ce echipa). Oricum bulanu traia la maxim meciu, desi stelistii jucau prost, la fiecare ocazie a lor nu se putea abtine sa nu ii laude:)).

A doua zi s-a pus un viscol sus pe partie si nu era deschis decat teleskiul 3, asa ca am terminat punctele care le aveam pe cartela si am zis sa coboram, ca nu prea mai aveam ce face acolo. Problema era ca nu mai mergea telescaunul atunci si am zis sa coboram pe jos, sa nu mai dam bani pe coborare.

Andrei vorbise cu taica-su sa vina dupa noi cu masina si sa ne ia de jos de la telescaun, asa ca trebuia sa ne grabim putin sa ajungem jos. Cum ninsese destul de mult, era zapada si pe drum si numai bine pe mijlocul lui era batatorita de cum treceau masinile. Atunci Andreescu se gandeste sa coboram amandoi pe placa, cat timp zapada e buna pe drum. Ne-am asezat noi pe ea, am inghesuit si rucsacii acolo si ne-am dat drumul la vale. Problema era ca prindeam viteza destul de mare si nu reuseam sa mentinem placa pe mijlocul drumului unde era zapada buna, ci ne mai loveam de zapada de pe lateral, care ne intra pe sub haine si prin ghete. Eu cum stateam in fata si cum nu aveam ochelari, imi sarea foarte multa zapada in fata si nu vedeam nimic asa ca am si picat de cateva ori, iar pana jos ne-am udat destul de tare. Am ajuns si la masina, iar in cele din urma acasa.

Oricum pana la urma a fost un week-end pe cinste la munte si asteptam si iarna viitoare mai multe.