Harap-Negru

Aceasta e o poveste pe care am scris-o in clasa a 9-a, cam asa. Am gasit-o acum prin niste foldere mai vechi. O dedic prietenilor mei, in special lu Harap aka Ari. E in varianta originala, asa ca daca radeti… radeti de un pusti de 15 ani:P

Această poveste este o parodie. Este recomandat să nu încercaţi acasă ceea ce veţi vedea în continuare. Ascultarea ei este strict interzisă de minorii sub 16 ani datorită CNA-ului care nu ne lasă sa arătam acestora acte cu violenţă excesivă sau consum excesiv de alcool.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu v-aş fi povestit, a fost odată un conducător al unei mari companii de computere, ce avea trei feciori, toţi frumoşi, deştepţi şi ascultători. Într-o zi, când tatăl băieţilor îşi număra liniştit banii din conturile sale secrete, furaţi de la oameni cinstiţi din nenumărate tărâmuri în care acesta îşi desfăşura activitatea, fu nepoliticos întrerupt de un video-e-mail. Îşi deschise plictisit brousăr-ul şi porni înregistrarea primită. Mesajul venea de la fratele său, un alt conducător al unei companii asemănătoare, dar de pe un alt tărâm îndepărtat numit Linux. Mesajul era unul disperat, de ajutor, prin care îl ruga pe acesta să trimită pe Linux pe unul dintre feciorii săi pentru a-i succede, deoarece el este bătrân şi nu mai poate conduce cum trebuie compania, iar cele trei fete ale sale nu ştiu altceva decât să vândă produse Oriflame. Omul îşi chemă feciorii şi le spuse cum stătea treaba. Aceştia plecară să se sfătuiască.

După îndelungi ore de dezbatere aprinsă, hotărâră că cel mai indicat este să încerce fiecare pe rând. Problema acum era cine să fie primul… Mijlociul, mai dezgheţat le propuse un joc simplu prin care vor decide cine pleacă primul: întâi fu pus fratele cel mare să aleagă un număr de la 1 la 10; acesta aleasă 7; apoi, fiind rândul mezinului, acesta aleasă 9 şi în final , cel ce venise cu ideea jocului, mijlociul aleasă 10 şi normal câştigă pentru că el alesese numărul cel mai mare. Tatăl fu impresionat de înţelepciunea fiului său şi pentru a fi pe deplin mulţumit de acesta, hotărî să-l testeze. Pe drumul spre Linux , ascunse un leptop ce crea o impresionabilă hologramă la 32 de biţi , o hologramă ce compunea un urs feroce, imposibil de deosebit de unul real. Când mijlociul întâlni „ursul” se sperie foarte tare, nu mai putu gândi, deoarece îşi folosise toate resursele pentru a crea jocul ce-l făcuse mai devreme câştigător şi astfel îi apăru în faţă un albastru intens pe care scria „sistem bizi…pliz pres Ctrl+Alt+Del tu restart”; se întoarse ruşinat acasă. Încercă apoi şi fratele mare, care îl bătuse pe mezinul familiei prin acelaşi şiretlic. Tatăl îi întinse aceeaşi cursă şi acesta păţi la fel ca şi mijlociul.

Supărat de nereuşita lor, tatăl îşi chemă odraslele şi le mustră. Bântuit de incapacitatea sa, mezinul plecă să se plimbe prin clădirea companiei, ca să-şi plângă amarul. Se aşeză pe o unitate veche şi căzu pe gânduri. Lângă el apăru dintr-o dată un bătrân gârbov, jerpelit şi oropsit de vreme şi de necazuri – CNA-ul nu îmi dă voie să spun că era Bil Gheits pentru a nu face publicitate negativă – un bătrân care îi spuse că singurul mod prin care va putea să treacă de primejdiile ce îi vor ieşi în drum este să îi ceară tatălui său vechiul calculator cu care el a reuşit să ajungă în funcţia pe care o are acum şi să instaleze pe el noul său program: Uindous versiunea dubluŞ. Băiatul îi mulţumi bătrânului pentru sfaturile date şi placă să facă cum îi fusese spus. Se duse la părintele său şi îi ceru vechiul calculator. Mare fu mirarea acestuia, dar nu avu de ce să se împotrivească. Mezinul se duse în grajdul de compiutere, puse o tavă cu jăratic în mijloc şi aşteptă. Îşi aduse aminte repede că faza cu jaraticu e din Harap-Alb – aici CNA-ul m-a obligat să spun că Harap-Alb este marcă înregistrată a lui Ion Creangă – şi schimbă tava cu una cu baterii, de care de îndată se apropie un compiuter „naşpa, aiurea, cam nasol”. Feciorul nici nu vru să se uite la el, dar de îndată ce se puse peste baterii, se transformă într-un super performant leptop. Fericit, băiatul instală programul bătrânului, îl luă la subsoară şi plecă la drum.

Când ajunse în dreptul ursului-hologramă, noul program pe care moşul i-l dăruise – Uindous dubluŞ, îl anunţă pe stăpânul acestuia printr-un mesaj sonor că în apropiere se află un leptop, o generaţie mai veche decât el, care are un program ce îi este net inferior şi care randează ursul-hologramă. Încurajat, tânărul găsi leptopul ascuns, şi când să dea format c: , o voce îl opri: Stai fiule! Tatăl îi povesti băiatului de ce a făcut asta, îl sfătui să nu stea de vorbă şi să nu aibă încredere în nimeni, în special în oamenii pletoşi, care sunt vicleni şi în final îi dărui programul ce randa holograma, spunându-i ca îi va fi cândva de ajutor.

Băiatul plecă la drum şi nu se opri până când întâlni un pletos în cale, cu care intră în vorbă, numai ca să-i facă în ciudă lu ta-so că nu i-a luat maşină când a făcut 18 ani. Totuşi părintele avusese dreptate în privinţa pletoşilor, pentru că cel cu care intrase în vorbă îl ademeneşte pe băiat să-i spună unde merge, astfel că pletosul devine interesat şi-l păcăleşte (CNA-ul nu îmi dă voie să spun că pletosul îl ademeneşte pe fecior să urce într-un copac în care îi spune că se află cele mai bune fructe, îi ia scara ca să nu mai poată coborî şi îl obligă să jure pe roşu că de acum înainte va fi sluga sa, pentru că ei consideră că această metodă de păcălire este violentă, căci băiatul se putea lovi rău dacă se rupea cumva copacul). Pletosul vrea să-i dea noii sale slugi numele de Harap-Alb, dar nu are licenţă de la autor, aşa că îi dă numele de Harap-Negru.

Ajung într-un final şi în Linux, la compania unchiului, unde pletosul se dă drept nepot. Este primit în mirosul parfumului Oriflame şi îi este prezentată clădirea companiei. Aici vede pe un perete expuse mai multe procesoare de care el nu mai văzuse şi nu mai auzise până atunci.

-Unchiule, de unde ai dumneata asemenea procesoare, că eu în viaţa mea nu am mai auzit de procesoare din acestea.

-Ei, nepoate, păi asemenea procesoare nu se găsesc decât în curtea ursoaicei cibernetice, dar mai nimeni nu se încumetă să se ducă să le ia de acolo, pentru că ursoaica nu doarme niciodată şi le păzeşte cu mare dăruire!

-Unchiule, eu pun rămăşag că sluga mea neputincioasă poate să-mi aducă şi mie astfel de procesoare nemaivăzute.

-Nu ştiu, nepoate, nu ştiu…

-Harap-Negru! Vino aici imediat!

-Da stăpâne.

-Să te duci tu acum şi să-mi aduci numaidecât procesoare din astea din curtea ursoaicei cibernetice ! Să nu cumva să te întorci fără ele! Ai venit?

-Îndată stăpâne.

Harap-Negru îşi dă seama că astfel pletosul vrea să scape de el, dar nu se dă bătut uşor. Îşi aduce aminte de reclama cu „Zaaaaap On-lain” aşa că îşi ia leptopul şi intră pe internet la www.sfanta_duminica.ro, dă clic pe ajutor şi citeşte ce trebuie să facă. Intra pe chat şi îi mulţumeşte bătrânei pentru informaţiile puse pe sait, după care pleacă să procure procesoarele. Face întocmai cum a citit: se duce în curtea ursoaicei şi pune holograma cu ursul feroce pe care o avea de la tatăl său. De îndată ce vede ursul-hologramă, ursoaica cibernetică se îndrăgosteşte de el şi uită de tot de procesoarele ce le avea în pază, astfel că Harap-Negru poate să ia în voie. Când se întoarce şi le arată celor de la companie procesoarele, toţi se minunează de reuşita sa, numai pletosul fierbe de mânie şi îl pune la altă încercare. Îl trimite să i-o aducă pe fata marelui conducător de companie din Machintoş, un tărâm îndepărtat ce anunţa un drum primejdios.

Ambiţios de fire Harap-Negru pleacă la drum. Întâlneşte un arici răsturnat care îl roagă să-l ajute să revină la drum pentru că trebuie să ajungă la o întâlnire cu o aricioaică top-model . Harap-Negru milostiv îl ajută. În semn de recunoştinţă, ariciul îi oferă unul dintre acele sale. Harap-Negru îşi continuă calea, când dă de un grup de hecări ce se oferă să-l ajute în îndeplinirea obiectivului. După un drum lung şi obositor ajung în Machintoş. Tânărul şi camarazii săi sunt primiţi la companie, nu pierd timpul şi îi cer mâna fetei conducătorului. Omul spune că le-o dă cu o singură condiţie: să spargă faiăruălu de pe serveru ce controlează uşa fetei. Hecării îşi încep imediat lucrul. Schimba sidi după sidi, calculează i.p-uri, fac o mulţime de chestii. Când ajung la 99 la sută, butonul sidi-romului se blochează de la prea multă folosire, şi hecării nu ştiu ce să mai facă. Harap-Negru îşi aduce aminte de acul ariciului, pe care îl foloseşte ca să scoată sidi-ul . Îşi îndeplinesc misiunea cu brio şi pleacă înapoi spre Linux. În drumul de întoarcere, Harap-Negru şi fata se îndrăgostesc. Leptopul adevăratului nepot, care avea în memorie povestea lui Harap-Alb, nu-l mai lasă pe pletos să-l omoare pe Harap-Negru, ca şi în povestea originală, uită că este doar un computer şi face precum calul din povestea licenţiată pe care ăsta de v-o citeşte acum a plagiat-o şi îl ridică pe pletos în înaltul cerului, după care îi dă drumul.

Cei doi îndrăgostiţi sunt primiţi în urale şi fac nuntă mare, pe care însă CNA-ul nu mă lasă să v-o povestesc deoarece conţine scene cu consum excesiv de alcool. Tot ce vă mai pot spune este că dacă treceţi prin curtea ursoaicei cibernetice, şi acum aceasta încă mai dă târcoale ursului hologramă, cu inimioare învârtindu-se deasupra capului.

Si-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa, şi-am încălecat pe-o căpşună şi v-am spus o mare şi gogonată minciună. Un singur lucru e adevărat: dacă aţi observat, CNA-ul nu m-a obligat să cenzurez firma Oriflame şi asta pentru că ăştia de la Oriflame au mituit CNA-ul sa-i lase sa faca reclama, stiind ce produse proaste au, aşa că nu cumpăraţi produse Oriflame că sunt nashpa.